Autori:Expert Tehnic Extrajudiciar şi Consultant – Cristian CETĂŢEANU

Expert Tehnic Extrajudiciar şi Consultant – Florin CETĂŢEANU

O situație foarte frecventă care a apărut o dată cu avântul imobiliar care a cuprins România în ultimii ani o constituie demolarea clădirilor vechi și construirea unor clădiri noi, mai înalte decât construcțiile existente în zonă.

Un astfel de caz este prezentat în Fig. 1.

Fig. 1

Deoarece coșul clădirii vechi, mai scunde, nu mai depășește coama noii clădiri înălțate lângă ea și nu poate avea tiraj, s-a adoptat „soluția” din fotografie (ieftină și total atehnică): o „hotă” colectoare a gazelor de ardere aplicată peste coșul vechii clădiri și o țeavă metalică neizolată (un burlan din tablă) care pleacă din partea superioară a hotei, are două coturi la 90^o și apoi „evacuează” gazele de ardere la nivelul streașinii clădirii înalte.

Acest așa-zis coș încalcă foarte multe reguli tehnice de bun-simț:

• coșul de fum din cărămidă are mai multe canale. În cazul în care funcționează cel puțin două generatoare de căldură racordate la canalele de fum înglobate în coșul din cărămidă, secțiunea burlanului din tablă nu va permite evacuarea tuturor gazelor de ardere, existând pericolul intoxicării cu monoxid de carbon a utilizatorilor generatoarelor de căldură. Este încălcată prevederea din [2], pct. 9.77: „În cazul tirajului natural se admite racordarea pe același coș de fum necompartimentat a mai multor cazane, cu condiția încadrării vitezei gazelor de ardere în limitele recomandate de STAS 3417, în funcție de regimul de funcționare și încărcare al cazanelor, atât pe parcursul unei zile cât și pe întregul an.”
• burlanul din tablă nu este izolat. Dacă în perioada de iarnă va funcționa un singur generator de căldură (pentru ca secțiune burlanului să poată asigura evacuarea gazelor de ardere), după câtva timp burlanul va rugini și se va distruge, datorită condensării gazelor de ardere, condensatul rezultat fiind acid. Este încălcată prevederea din [3], pct. 3.10.5: „Coșurile de fum se prevăd cu termoizolație pentru realizarea tirajului și evitarea scăderii temperaturii gazelor de ardere sub temperatura punctului de rouă.”
• partea terminală a coșului de fum este la nivelul streașinii acoperișului. Este încălcată prevederea din  [2] pct. 9.73: „Coșul de fum va depăși coama acoperișului cu minimum 0,50 m, iar în cazul învelitorilor combustibile cu minimum 1 m, luându-se și măsurile de protecție față de elementele combustibile ale acoperișului.”
• burlanul coșului de fum este fixat și atinge grinda din lemn a acoperișului. Este încălcată prevederea din [4] pct. 2.3.13: „Coşurile de fum (sau de ventilare) şi sobele se alcătuiesc, execută şi izolează faţă de elementele combustibile ale construcţiei conform reglementărilor tehnice în acest domeniu, astfel încât să nu conducă la incendii datorită transmiterii căldurii sau a scăpărilor de gaze fierbinţi, flăcări, scântei etc.”
• „hota” aplicată peste coșul de fum din cărămidă face imposibilă curățarea coșului de fum de către coșar. Astfel este încălcată prevederea din [5] art. 85 (3): „Verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de evacuare a fumului sunt obligatorii.”

Nu mai vorbim despre rezistența aeraulică introdusă de cele 2 coturi la 90^o și despre neetanșeitățile îmbinării coșului din cărămidă cu „hota”, neetanșeități pe unde se trage aer fals.

În Fig. 2 este prezentată o situație similară: clădire nouă construită lângă o clădire veche, mai scundă, dar la care soluția aleasă este într-adevăr viabilă d.p.d.v. tehnic (conductele de evacuare sunt izolate termic iar la schimbările de direcție ale conductelor există guri de vizitare și control pe unde se poate efectua curățarea acestora).

N.B.: Această a doua abordare nu a fost fotografiată în România!

Fig. 2

O altă situație, mult mai periculoasă pentru posesorul „coșului” de fum, o constituie cea prezentată în Fig. 3. La demisolul clădirii se află o centrală cu combustibil gazos. De la demisol, posesorul a străpuns tavanul și a intrat în camera situată deasupra cu coșul de fum, care este un racord flexibil. Această cameră este un dormitor. La nivelul acestei camere a intrat cu racordul flexibil într-un coș de fum zidit care iese pe verticală din clădire. Racordul flexibil, neizolat, a fost introdus în ideea de a funcționa pe post de radiator, pentru a „recupera” căldura gazelor de ardere și a încălzi dormitorul.

De această dată, încălcările normativelor tehnice sunt mult mai flagrante și mai periculoase:

• racordul flexibil folosit este cel proiectat/utilizat pentru ventilații și nu pentru evacuarea gazelor de ardere. Este încălcată prevederea din [6] pct. 8.20: „Racordarea aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi la coşuri de fum prin burlane din tablă metalică, rigide sau flexibile, se admite în următoarele condiţii …”. Racordul pentru ventilații este fragil, putând crăpa oricând și existând pericolul ca să se degaje în camera centralei termice sau în dormitor monoxidul de carbon evacuat de centrala termică.
• racordul flexibil pentru evacuarea gazelor de ardere trece din încăperea centralei termice în dormitor. Este încălcată prevederea din [6] pct. 8.21 a): „Este interzisă: trecerea burlanelor dintr-o încăpere în alta, cu excepţia burlanelor etanşe, îmbinate prin sudură.”
• racordul flexibil este în contact direct cu parchetul dormitorului, încălcându-se prevederea din [4] pct. 2.3.13: „Coşurile de fum (sau de ventilare) şi sobele se alcătuiesc, execută şi izolează faţă de elementele combustibile ale construcţiei conform reglementărilor tehnice în acest domeniu, astfel încât să nu conducă la incendii datorită transmiterii căldurii sau a scăpărilor de gaze fierbinţi, flăcări, scântei etc.”

Fig. 3

Din păcate, deși legislație tehnică există și este bine pusă la punct, nici un organism al statului nu verifică respectarea ei. Coșurile de fum nu se fac pe baza unui proiect, așa cum cere Legea 10/1995! Nu se curăță anual coșurile de fum! Astfel, România se situează printre țările cu cele mai multe accidente raportate la numărul de locuitori datorate coșurilor de fum iar numărul acestor accidente crește de la an la an.

Bibliografie

[1]  http://www.insse.ro/cms/files/RPL2002INS/vol3/tabele/t20.pdf

[2]  I13-99

[3]  GP 051-2002

[4]  P118-99

[5]  Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor – Anexa

[6]  NTPEE-2008

Articol apărut în Revista „Tehnica instalaţiilor” – nr. 10(73)/2009, ISSN 1582-6244, pag. 16-17, Târgu Mureș, 2009